Nu mă lăsa în pustietatea acestor pereți, ei nu îmi vor înțelege sufletul, ei nu îmi vor lua grijile, ei nu îmi vor încălzi degetele.
Nu mă mai dezamăgi cum ai mai făcut-o. Lacrimile demult nu mai sunt, ele s-au epuizat. Și eu nu mai sunt cea de altă dată.
Tu nu uita că sufletul meu e diferit de multe altele. Dacă ți-am dat încă o șansă, nu o rata.
Să știi că cuvintele dor, dar spuse de tine, dor înzecit.
Am înțeles că poți să te dezamăgești o singură dată, pe urmă devine obișnuință. Păi uite, la mine e obișnuiță.
Nu mă mai surprinde nimic, faptele acestea ți le-am mai văzut.
Dacă o să te uiți în ochii mei, o să mori de tristețe și dezamăgire.
Să fii în locul meu, ai rezista?!